Trebuie sa va povestesc cum a fost aseara la proiectia acestuia din cadrul Festivalului Filmului European. In principiu plin de lume. S-a stat si pe jos, si in picioare. Am ajuns in ultima clipa si cred ca am ocupat ultimul scaun liber. Eram atat de fericita. Mai speram doar ca filmul sa merite efortul. Tinerii regizori Ana Vlad si Adi Voicu au realizat un documentar despre fabricile comuniste de pe axa Cugir-Dragasani-Zarnesti-Mizil-Fieni. Desi nu au putut sa explice titlul filmului, spun ei ca acest documentar este despre relatia de dragoste dintre oameni si obiecte. De fapt, e vorba despre relatia de dragoste dintre oamenii care chiar faceau acele obiecte (ingineri, proiectanti, in genere muncitorii din fabricile respective) si produsul lor finit. Publicul s-a distrat copios ascultand declaratiile de dragoste ale lucratorilor vis-a-vis de munca lor. Mie mi s-au parut absolut firesti. Filmul nu face nicio demonstratie nemaipomenita, nu ne propune nicio tema de meditatie. Dar puteti merge sa il vedeti pentru parfumul de epoca, astia care v-ati nascut inainte de ’89.

Aspectul tragic-comic e dat de faptul ca acesti oameni au imbatranit, vremurile s-au schimbat, dar ei au ramas cu gandul tot la prima lor mare iubire. La inchiderea fabricii unii s-au reorientat profesional. Vedem o doamna care  are propriul studio-foto, foloseste un aparat digital Canon de vreo 2.000 de euro, dar plange dupa vremea cand poza etapele de productie ale masinii de cusut Ileana, in fabrica, dupa indicatii foarte stricte. Si nici asta nu e anormal. Sau sa auzim lucruri de genul: totul era mai bun inainte, nu faceau nici nemtii biciclete cum faceam noi, cand au vazut americanii asta etc.

Epoca de aur pentru ei este aceea, macar din simplul motiv ca erau tineri si priveau viitorul cu mai mult optimism. Sigur ca putem sa ne legam de asepctul ideologic, de cum i-au distrus comunistii pe oameni, dar eu nu am chef sa reiau discutia asta aici. Asa ca, intorcandu-ne la film, el este dragut, amuzant, oamenii aia au reactii si replici simpatice si ne starnesc rasul. E un fel de poezie in aceste uzine. Muncitorul de la Dragasani e obsedat de logo-ul FINCA. Curata talpa tenisului murdar cu unghia, sub jetul de apa de la robinet. Isi pune o fata de tenis (doar partea textila, fara talpa, ne explica el) si apoi modeleaza cu piciorul pe masuta de cafea preaslavind modelul cu pricina. Sigur ca tenisii de Dragasani pica testul comoditatii. Un pusti schimba adidasul lui modern cu un tenis si incearca sa joace mingea cu el. Nu e ok deloc, zice pustiul. Medicul radiolog contrazice. La radiografie, tenisul nu strange oasele, deci e mirific etc. La fosta fabrica de biciclete Pegas din Tohan, replica e: rezista la 4 generatii. Drept dovada, un nene de 92 de kile se da o tura cu o bicicleta potrivita unui copil de 5 ani. De parca ar vrea sa demonstreze ca rezista la 4 generatii, una peste alta, pe aceeasi sa.

Domnul din Zarnesti proprietar de Mobra e ceva mai echilibrat, in schimb. El rade de faptul ca unele fabrici produceau doar de fatada masini de cusut, cand de fapt productia de baza era armamentul. Doamnele de la fabrica de saltele Relaxa sunt chiar cochete. Isi mai dau cu ruj, un pic de parfum. Probabil ca si in randul muncitorilor din fabrici e o ierarhie stricta. La strung e ceva mai rau, pe cand la croit fete de saltele e cu mult mai bine. Surpriza e ca si acum la iesirea din unitate, muncitorii sunt atent controlati in sacose. Chiar si asa, in ciuda controlului de fatada, se pot subtiliza lucruri. Filmul se apropie de sfarsit. Ultimul studiu de caz este realizat la Fieni, unde se produceau becuri.Un domn pregateste atent decorul. Fata de masa curata, flori in vaza. Isi pune ochelarii pe nas si scoate un eseu de enspe pagini despre lumina. La granita metafizico-umoristica, aflam despre importanta luminii exprimata, nu-i asa, in juramantul suprem: “sa-mi sara ochii”. Acum putem spune clar ca da, oamenii astia si-au iubit meseria si evident ceea ce iesea din mainile lor, produsele fabricate.

O singura intrebare ramane in aer, invaluindu-ne in mister. Pe aceasta o putem lua acasa cu noi: de ce nu a mers industria in Romania, domne?

Dar si aici avem un potential raspuns autentic, daca imprumutam o replica a unui personaj:

“Nu merge pentru ca nu functioneaza.”

De aseara, TVR 1 a reluat difuzarea serialului Mad Men. Eu am vazut toate seriile, desigur:)

Atat de fascinant este personajul principal si emana atat de mult magnetism, incat in 2009 a fost chiar numit unul dintre cei mai influenti barbati. Desi este doar un personaj de televiziune, el a reusit sa ii devanseze in topul realizat de Ask Men pe Barack Obama si Michael Phelps.

Pentru iubitorii de advertising care vor sa se imbibe de atmosfera epocii de aur a advertising-ului american, e de vazut.

In perioada 5-15 mai nu ma sunati decat daca aveti o problema, pentru ca sunt prin cinematografe la Festivalul Filmului European. Unele dintre cele mai adevarate filme le-am vazut in cadrul acestui festival. Dar nu ma credeti pe cuvant. Mergeti si voi! Va invit sa faceti selectia filmelor la care vreti sa mergeti. Va rula si o pelicula romaneasca:Metrobranding, pe care mi-am propus sa n-o ratez. E despre relatia romanilor cu brandurile lor:)

intro:

Se facea ca aveam pe birou 2 teancuri distincte de carti: 1.teancul care astepta sa fie recenzat si 2. teancul care asteapta sa fie citit. Ele ma presau alternativ. Nu va imaginati ca erau toate carti de marcomm. Ar fi fost prea frumos ca sa fie adevarat. Si pentru ca nu mai suportau amanare, am hotarat sa incep astazi cu volumul lui Martin Lindstrom, Buyology, de la Editura Publica.

Martin e un baiat putin mai neobisnuit. De la aspectul fizic de pustan si pana la meseria lui, totul este original si interesant in ceea ce il priveste. La fel se intampla si cu domeniul de cercetare pe care si l-a ales. Unul foarte cutting edge. Cel al neuromarketingului. Folosind tehnologii de ultima ora, ca scanarea IRMf, putem vedea exact cum suntem influentati in luare deciziilor. De ce e de urmarit baiatul asta in viitor? Pentru ca, intr-adevar, el descopera viitorul.

Va dau un singur exemplu. Unul socant: avertismentele de pe pachetele de tigari. In calitate de fosta fumatoare, eu le-am spus intotdeauna prietenilor mei curiosi cum e cu lupta asta cu viciile, urmatorul lucru: simt ca voi lupta toata viata, zi de zi, cu tentatia acestui viciu. Chiar daca rational stiu ca nu imi face bine, asta este egal cu zero. Si nu m-am inselat. Unul dintre cele mai socante studii, cel facut de Lindstrom asupra fumatorilor si reactiilor acestora la mesajele antifumat de pe pachetele de tigari, m-a lasat cu gura cascata. Nu doar ca nu ajuta cu nimic sa ni se arate ororile cauzate de fumat. Culmea e ca, la vederea acestora, creierul nostru percepe placerea fumatului si pofta de a savura o tigara si ne trimite taman aceste semnale. Asadar cam atat si cu milioanele cheltuite cu buna stiinta de guverne pe astfel de campanii.

Resorturile noastre intime, cele de natura emotionala, ne conduc intr-o masura covarsitoare spre o anumita actiune. S-au dus vremurile cand rationalistii lucizi puteau argumenta ca ganditul la rece, decantarea sentimentelor si emotiilor, precum si trecerea ideilor prin filtrul ratiunii ar putea da roade. Cu alte cuvinte, viitorul apartine celor care se gandesc mai putin, si fac mai mult. Din simplul motiv ca asa castigam timp. Se pare ca ganditul e unori absolut inutil. Cica nu ne trebuie mai mult de 2,5 secunde pentru a lua o hotarare in privinta achizitionarii unui produs. In mod constient, probabil ca un om apuca sa spuna in timpul asta doar: Oh, wow, au si cu aroma de mango:) Dar el deja s-a hotarat (creierul lui a hotarat) sa cumpere cu aroma de capsuni, de care, de altfel, mananca de-o viata.

Mai putem citi in Buyology despre neuroni oglinda, reclama subliminala, markeri somatici, legatura dintre brand si religie, branding senzorial, publicitatea generata de consumatori. Toate acestea fac parte din viitorul brandingului. Cu cat mai multe asociatii putem crea in mintea unui consumator legat de un brand, cu atat mai bine. Viitorul este al brandurilor care pot produce brand recognition dupa parfumul asociat cu ele. Mirosul este de departe cel mai important simt al nostru si marile investitii ar trebui sa mearga inspre acolo. Martin proclama, un pic prematur zic eu, moartea logo-urilor si a tot ce ne implica vizual.

Cum sa va explic eu in final, mai bine, cam cum sta treaba cu rezultatele cercetarilor lui Martin. Stiti vorba aia cu “baga-ti mintile-n cap”? Se dovedeste ca n-are niciun sens. Creierul nostru stie, inainte ca noi sa ne dam seama, sau chiar fara sa ne dam seama, ce decizii sa ia in anumite situatii date. Cum functioneaza el, ce mecanisme declanseaza anumite raspunsuri, asta este exact ceea ce incearca Martin sa afle. Si nu numai el. Va inchipuiti cati oameni sunt doritori sa capete enorma putere care le-ar reveni de pe urma acestor descoperiri (de ex. manipularea in scopuri politice sau comerciale).

Din ce in ce mai multe companii merg la astfel de brand futurologi fie pentru a-si salva brandul, cand oamenii de marketing nu mai inteleg nimic din comportamentul consumatorilor si nu pot explica scaderea vanzarilor sau esecul unui produs nou lansat. Sunt sigura ca viitorul este al neuromarketingului, asa cum trecutul a apartinut focus grupurilor. Cititi Martin Lindstrom de la Publica si tot ce va pica in mana de el daca vreti sa vedeti cum o sa arate viitorul. Sau doar ca sa aflati ce va trece prin cap cu adevarat. Cartile lui sunt scrise intr-un limbaj foarte prietenos, intentionat non-academic. Puteti sa il vedeti pe Martin si pe site-ul lui personal si sa il auziti vorbind cu eforturi considerabile (de altfel, el insusi recunoaste ca se descurca cu greu si cu vorbitul si cu scrisul in limba lui Shakespeare); are o engleza asemanatoare celei a lui Arnold Schwartzeneger. V-am spus doar ca e putin mai neobisnuit:)

Cum noi romanii ne-am invatat ca nicio bucurie nu tine mai mult de trei zile, dupa fiesta declansata de venirea celor de la Nokia la Jucu, aflam acum ca bula de sapun s-a spart si Nokia a inceput sa intre serios la apa. Si se micsoreaza vazand cu ochii. Este foarte bine, si suspectam noi si destept, sa vii intr-o tara unde forta de munca are costuri extrem de competitive si sa te instalezi fain frumos. Atunci ce-i atata graba de plecare? Pai ca sa nu ne dam noi cu parerea ca suporterii la peluza, luam comunicatul de presa oficial. Recunosc ca am avut nevoie de minute bune si cateva recitiri sa dezleg ineptiile insirate acolo. Ce deduc eu asadar dupa analiza pe text este asa:

- “Pentru a putea livra rezultatele scontate ale noii sale strategii de dezvoltare, Nokia a anunţat astăzi parte din planurile sale de aliniere a forţei de munca globale şi de consolidare a operaţiunilor. Aceste măsuri fac parte din obiectivul propus de a reduce cu 1 miliard de euro cheltuielile neauditate IFRS ale diviziei Servicii şi Dispozitive, pentru întregul an 2013 faţă de anul 2010, anunţată săptămâna trecută.”

Traducerea mea: am facut un plan in 2010 pentru urmatorii x ani. In cursul implementarii acestuia ne-am dat seama ca noi n-o sa obtinem niciodata, in vecii vecilor, rezultatele scontate acolo. Nu-i bai, noroc cu strategia asta ca se face si din mers. Dupa noile calcule rezulta ca suntem rau de tot in gaura. Astia cu androidul si cu iPhoanele lor ne ucid, asa ca trebuie sa incepem coborarea barcilor de salvare la apa. Prima barca de salvare: reducerea cheltuielilor cu personalul. Mbon. De unde taiem fratilor, mai intai, ca sa nu iasa englezii sa arunce cu molotoave in noi? Pai hai sa dam intai in cap  taranilor astora de pe aici. Caci nu trebuie sa o luam in nume propriu aceasta masura a Nokiei. Sa vedeti ca aceeasi magareata cade si pe tari ca Danemarca si Marea Britanie.

ERGO:

“(…)Nokia îşi mai propune o reducere cu aproximativ 4000 de persoane a forţei de muncă globale până la sfârşitul anului 2012, majoritatea reducerilor fiind planificate în Danemarca, Finlanda şi Marea Britanie.”

Dar partea cea mai tare abia vine:

-”Ca parte a procesului de aliniere la strategia Nokia, se estimează că anunţul privind reducerea forţei de muncă va avea impact asupra sitului de Cercetare şi Dezvoltare aflat în cadrul Olympia Business Center din Cluj. Nokia estimează că până la sfârşitul trimestrului al treilea 2011, proiectele curente desfăşurate în această locaţie vor fi diminuate complet. Operaţiunile de Cercetare şi Dezvoltare vor continua să fie derulate în alte centre Nokia de pe glob. Se preconizează că vor fi afectate aproximativ 120 de persoane. Nu sunt planificate nici un fel de schimbări la nivelul fabricii Nokia de la Jucu.”

DAR

“Nokia preconizează consolidarea cercetării şi dezvoltării de produse astfel încât fiecare să capete un rol şi o misiune mai clare.”

Traducerea mea: inchidem centrul de cercetare, dar continuam sa cercetam in alte centre de pe Glob. Ai vostri or fi ei ieftini, dar sunt cam slabi la cercetare. A! Si stiu ca nu are niciun sens aia cu diminuatul complet. Insa ar fi fost foarte nasol sa zicem ca o desfiintam/inchidem, asa ca acest jargon corporatisto-barbar ni s-a parut mai portivit ocaziei.Intregul comunicat oficial este disponibil aici.

Ei sunt destepti si responsabili social sunt sigura. Au anuntat programe de sprijin si dezvoltare pentru cei disponibilizati si sunt sigura ca vor face suficient de multe lucruri pentru a iesi cu fata curata din situatia data. Asa ca, nu va ofensati, fratilor. Chiar daca, pe langa logo-ul ala cu mainile intinse una spre alta, gestul Nokia arata acum ca un sut in fund. Problema nu tine de satul nostru. E mult mai grav si afecteaza satul global.

Ieri seara am privit bulversata cum un brand important care tocmai a intrat pe piata autohtona face un gest mitocan. Si anume, incearca sa deturneze fanii paginii de Facebook ai concursului Romanii au talent spre pagina proprie.

Brandul cu pricina este H&M si fara absolut nicio legatura cu concursul agentia care le face social media si-a permis ca in seara marii finale sa promoveze agresiv brandul pe wall-ul Romanii au talent. Publicul s-a sesizat si a avut reactie sanctionand comportamentul de PR pitbull. Ma intreb daca se va sesiza si trustul din Pache Protopopescu in aceasta chestiune.

Pana una alta voi insera cateva capturi sa ne miram impreuna de amatorismul/ lipsa de talent cu care a fost organizata actiunea subversiva. Mai au de furat meserie inainte de a fura fani si like-uri. Si mai ales, mare atentie la tacticile guerilla ca nu toti revolutionarii au sfarsit bine.

UPDATE

PR & Marketing manager H & M Laura Sinca mi-a dat raspunsul oficial pe care il asteptam, intr-un e-mail. Dragilor, dragelor, sa ne bucuram. Avem infirmarea. Se pare ca acel cont de Facebook nu apartine

H & M, care (surprinzator) nu au un asfel de cont dedicat pietei din Romania. Totodata am fost informata ca s-au luat masurile legale pentru a inchide contul respectiv.

Sunt de putina vreme alaturi de cei din IAA YP, dar ma bucur sa le fiu alaturi deja intr-un proiect special. “Tinerii profesionisti citesc” isi propune sa incurajeze oamenii din marcomm si pe fanii acestor domenii sa citeasca mai mult. Mai ales literatura de specialitate. Mai stiti ce spuneam despre cat de sexy e sa fii smart?

Cam asta ne propunem si cu acest proiect. Sa vedem mai multi profesionisti sexy vorbind cu temei atunci cand sunt invitati in calitate de vorbitori. Este greu sa fii la curent cu noutatile din domeniu. Marele impediment invocat este cel al lipsei timpului. De acord si nu prea. Daca doctorii nu ar fi la curent cu noile maladii sau cu ultimele tehnici de diagnosticare si ne-ar spune ca pur si simplu nu au timp pentru asta, cred ca ati simti cum va cuprinde macar un val de panica. Cam asta simt si eu cand vad multi specialisti discutand fara sa aiba proprietatea termenilor folositi, ori mentionand niste teorii care nu mai sunt valabile de prin anii 2000. Ce sa facem, timpul zboara ultra-rapid si inflatia informationala este coplesitoare. Este foarte greu sa navigam prin raurile repezi de date. Dar cineva trebuie sa o faca.

Revenind la proiectul nostru, el functioneaza dupa niste reguli foarte simple. La inceputul fiecarei luni noi anuntam premiul oferit. Pana pe 25 voi aveti timp sa scrieti o recenzie a unei carti de marcomm. Apoi o trimiteti pe mail la contactyp@iaa.ro. Trebuie sa respectati cateva reguli de baza:

- nu fiti prea zgarciti cu cuvintele, scrieti macar o pagina de word;

- noi avem doar cateva zile sa citim recenziile si sa jurizam, asa ca nu depasiti 3 pagini;

- folositi Times New Roman de 12 la 1,5;

- nu folosiiti diacritice. Noi nu o facem pe blog si nu o impunem nici altora;

- incercati sa scrieti corect din punct de vedere gramatical. Asta se poate face printr-o recitire la final, apoi atasati-o, puneti la subiectul mailului cuvantul “Recenzie” si apasati Send.

Cea mai buna recenzie va fi publicata pe blogul IAA YP si autorul/autoarea ei va primi cadou o carte de specialitate oferita de una dintre editurile partenere. Proiectul “Tinerii profesionisti citesc” ruleaza deja de 1 luna si jumatate. Eu sunt sigura ca multi dintre voi cititi deja. Poate ca va lipseste exercitiul scrierii. Cu toate astea, eu va incurajez sa trimiteti parerile voastre despre cartile citite cat mai rapid. Pana pe 25 aprilie mai sunt 10 zile pline. Timp suficient sa va ocupati de word-ul ala:) Puteti castiga frumusetea asta de carte de la Editura Publica si sansa de a aparea in blogul IAA YP. Succes si spor la lucru!

…sau scheletul, draft-ul, spuneti-i cum vreti numai nu “ciot” ca pe Wikipedia in ro., ca suna urat. Ce s-a intamplat mai departe cu ideea, daca a fost testata si a trecut sau nu, daca a fost implementata ori ba, asta nu putem sti decat daca mergem la expozitia de ciorne de la Caffffe Creativa, in Brezoianu nr. 4.

Fundatia Friends for Friends va invita intr-o calatorie la inceputul ideilor creative. Atunci vom vedea impreuna evolutia ideii de la primul sambure conceptual la produsul finit. Pana pe 27 aprilie insa, puteti trimite propriile ciorne spre examinare si, cine stie, poate le regasim in expozitie. Pentru detalii, mai dati un click si aici.

Cititul e un act intim. El contine atat de multe variabile care ne dezvaluie caracterul. De la obiceiurile si maniile pe care le dezvoltam fiecare dintre noi atunci cand citim, pana la cartile pe care le alegem.

Sentimentul pe care il am eu atunci cand citesc este acela ca sunt acasa. Iar cartile mele sunt foarte iubite de mine. Le ador continutul, dar si forma. Imi plac cele usoare dar pline de miez, pentru ca le pot transporta mai usor in geanta. Pe cele grele mustind de note si referinte le pastrez pentru la birou. Altele afiseaza coperte sexy si ascund un continut mai slab. Uneori cele urate sunt mai destepte. Oricum ar fi, cred ca cele mai de pret bunuri ale mele sunt cartile si nu as renunta niciodata la citit.

Mai nou, nu mai calatoresc cu metroul. Asta reduce consistent din timpul dedicat lecturilor. Calculasem ca ajungeam la aproximativ 40 de pagini pe zi. Nu e o medie rea. Statistic puteam sa cresc numarul asta cu paginile lecturate in cada. Stiu ca umezeala nu le prieste, dar nu ma pot abtine. In caz ca mai aveati dubii, cititul este sexy. Sa fii destept e sexy. Sa fii profesionist in domeniul tau si sa stii ce vorbesti e al naibii de sexy.

Asa ca nu mai stati pe ganduri, sau pe net atat de mult, si mai puneti mana pe o carte. Eu de luna asta incerc sa urc sus o recenzie saptamanal. E mult, va trebui sa citesc repede si bine; si sa scriu la fel. Nu stiu de ce m-am hotarat sa fac asta. In parte pentru ca am recenzii mai vechi care asteapta sa fie publicate. Dar mai ales pentru ca am o biblioteca de carti care asteapta sa fie citite. O carte nu e vie pana cand nu o deschizi. Asta am citit-o pe undeva. Puteti sa imi faceti recomandari de carti lasand comentariile voastre mai jos. In masura in care le am la indemana o sa le citesc si recenzez. Despre carti o sa tot vorbim de acum inainte.La modul frizzante, cum altfel.

Campania la ciocolata ROM a miscat foarte multe minti din advertising si a generat destul de multa controversa. La ce bun? Am stat foarte mult pe ganduri si am cugetat. Initial am fost revoltata, efectul scontat asadar. Starea asta nu m-a tinut mai mult de 5,3 minute. La a doua privire am avut un sentiment mai grav: am fost alarmata de tupeul real, autentic, romanesc de a face acest tip de campanie la noi. Eu cred ca obiceiurile de consum ale romanilor, nemaivorbind de mentalitati, sunt mult diferite de cele ale consumatorilor occidentali (in speta americani). Spun asta pentru ca nu sustin adaptarea unor campanii care se experimenteaza oriunde in alta parte in Occident, si in patria mama ROMania.

A doua cugetare care mi-a dat prin cap a fost ca nu as avea niciodata tupeul sa risc banii clientului meu pe o campanie de acest tip. Am cateva intrebari care ma macina: a fost pre-testata, daca da, pe ce target, ce vanzari a generat etc. In cele din urma am decis, pe baza cursului pe care l-au avut evenimentele, un reveal prematur al campaniei, ca intreaga incercare a fost irelevanta din punct de vedere al vanzarilor. Sigur multi vor exclama ofticati ca s-a realizat brand awareness. Ei bine, eu ma aflu in tabara celor care sustin ca awareness-ul fara vanzari e ca painea fara sare: fad, plicticos si nu-l gust deloc.

Pana la urma, ar fi bine sa ne concentram mai mult pe adevarata cunoastere a obiceiurilor consumatorilor romani, sa avem grija cu brandurile arhicunoscute si vechi in piata, si sa ne temem de jucariile care vin fara instructiuni de folosire gen: ce-au mai facut altii pe la ei. Si eu sunt consumatoare de ciocolata ROM. Reactia mea la ce s-a intamplat a fost ca am inceput sa cumpar alte marci de batoane de ciocolata. Cuvantul de ordine e haos nu haios si daca nu suntem suta la suta siguri de spin-ul pe care il poate lua o campanie, mai ales cand aceasta implica niste costuri substantiale, zic sa o lasam in cui pentru alta epoca.

Reactiile celor de la McCann, autorii campaniei, le gasiti aici. Din pacate rezultatul chiar pe buzz-ul generat si pe brand awareness mi se par “subtiri”. Acum judecati si voi insiva si comentati.